Diagnosticarea riscului de diabet, pre-diabetului și diabetului
Diagnosticarea riscului de diabet, pre-diabetului și diabetului se face prin evaluarea valorilor glicemice din plasma venoasă sau a valorilor hemoglobinei glicozilate (Hb A1c) din sânge. O valoare a glicemiei bazale < 101 mg/dl este normală, peste 126 mg/dl înseamnă diabet iar valori glicemice între 101-126 mg/dl înseamnă risc de diabet sau pre-diabet și necesită efectuarea unui Test de Toleranță Orală la Glucoză (TTOG). Pre-diabetul se caracterizează prin prezența uneia dintre următoarele trei stări metabolice premergătoare diabetului: Scăderea Toleranței la Glucoză (STG) - Impaired Glucose Tolerance (IGT), Glicemie Bazală Modificată (GBM) - Impaired Fasting Glucose (IFG) sau o combinație a acestor două stări metabolice, asociate cu modificări specifice ale glicemiei bazale și la 2h în TTOG. Diagnosticul de diabet se poate pune și dacă valoarea glicemiei măsurată în oricare moment al zilei, fără legătură cu ultima masă, este ≥200 mg/dL (≥11.1 mmol/L), mai ales dacă individul are simptome de hiperglicemie sau de criză hiperglicemică.
Unitățile de măsură ale glicemiei în care se face analiza sunt mg/dL sau mmol/L dar nu simultan în ambele sau procentul hemoglobinei glicozilate. Factorii de risc asociați cu diabetul sunt activi doar pentru valori ale glicemiei cuprinse între 101 - 108 mg/dl.
Pentru TTOG se iau în considerare glicemia bazală (la 0h) și cea la 2h. Se recomandă ca la momentul efectuării TTOG-ului să se facă și hemoglobina glicozilată întrucât poate ajuta la diagnosticarea riscului de diabet sau anumitor stări pre-diabetice. La TTOG valoarea normală a glicemiei bazale este ≤ 101 mg/dl iar la 2h este <140 mg/dl.